E dimineata. Si culmea, e soare afara… Aici e rar insorit, dar poate azi e un fel de incurajare pentru un ieri ploios.

Apropo de ieri, imi spunea cineva ca…infinitul nu e atat de mare si ca bucuria nu e pentru toti. Cu alte cuvinte, lucrurile sunt mai putin complicate decat par a fi, e doar continua noastra negare cea care nu ne lasa sa vedem ca traiectoria nu are aceleasi  puncte de reper pentru noi toti.

Sunt apogeuri si abisuri care nu ne vizeaza pe toti si taine pe care ontologia nu indrazneste sa le abordeze nici macar tangential –  poate pentru ca ea nu poate trece dincolo de realitatea obiectiva, iar realitatea aia e cumva departe de sufletul omului atunci cand e chinuit din toate partile.

Cine indrazneste sa rupa misterul? E vreo faptura care n-are frica de intrebarea al carei raspuns ar putea-o pune fata in fata cu adevarul coplesitor, cu partea sfasietoare a realitatii?

Prea mult nonsens, prea multa sudoare-n van. Poate ca-i mai bine sa ramana neatinsa corola de minuni sau de mistere.

Poate-i mai bine sa te bucuri doar de soarele diminetii si cam atat 🙂

Reclame