„Defectul tuturor oamenilor este că aşteaptă să trăiască, deoarece n-au învăţat nimic, fiindcă nu trăim în prezentul concret şi viu, ci într-un viitor fad şi îndepărtat.” zicea Cioran.

Pesemne ca si pe vremea lui oamenii toti faceau aceeasi greseala. Imi amintesc vag o poveste, nu stiu daca era film sau desen animat, dar un copil primise cadou o jucarie care il putea transporta in timp, intotdeauna in viitor, niciodata in trecut. Asa se facea ca, de fiecare data cand ceva nu ii convenea, folosea ustensila magica si trecea peste respectiva etapa a vietii cu viteza vantului si a gandului.

Fix cum am face si noi.

Copilaria e prea grea cand mama nu te lasa la desenele preferate pentru ca nu ai terminat cine stie ce treaba ilogica pe care ti-a incredintat-o.

La scoala e groaznic, mai ales cand vine perioada tezelor, cand profesorii sunt mai exigenti decat ti-ai dori sau cand ai vreo problema cu unul dintre colegi care mai e si de doua ori cat tine.

De adolescenta nu mai vorbesc. E perioada tuturor frustrarilor adunate, nu esti nici copil, nici adult. Niciun drept parca nu e al tau, dar cerinte cu gramada. Ai cosuri pe fatza si fata de care esti indragostit nici nu pare sa stie de existenta ta.

Nici anii tineretii nu-s mai usori, ca n-ai bani, ai vrea un job, dar n-ai experienta. Aplici pe diverse site-uri, nimeni nu te suna sa mergi la un interviu iar salariile sunt ceva de groaza… Realizezi ca ai terminat o facultate degeaba…

Mai incolo, ajungi totusi sa te insori, ai copii, te trezesc in miez de noapte, un sef care iti face zile negre si o nevasta care a inceput sa te calce pe nervi. Esti stresat, ocupat, nervos, iritat si vrei sa pui viata pe PAUZA pentru ca nu-i mai faci fata..

Imbatranesti, astepti pensia, copii sunt maricei. Ar fi cazul sa te bucuri. De unde, mori de plictiseala in casa, pensia e prea mica si n-ai bani de medicamente. Te dor toooooate incheieturile si te intrebi in fiecare zi cu ce te-ai ales din toata truda?…

Ce uita omul des este ca…privelistea din varful muntelui capata alte nuante dupa ce ai trecut greul urcusului pantei si cel mai ades, chiar statistic vorbind, ne ingrijoram de lucruri care nu se vor intampla niciodata.

Poate ca bucuria adevarata e in lucururile marunte, zilnice. E undeva intre rasaritul soarelui si zambetul unui copil. E in imbratisarea unui batran si sfatul lui intelept si in frumusetea unei papadii cand adierea umple vazduhul de fulgii ei

 

Cine stie unde te duce ziua de maine? De ce sa nu faci din ziua de azi, cea mai frumoasa zi din viata ta?

E ca si cum intreaga lume te-ar privi. Ai rolul principal in cel mai important film, cel al vietii proprii. Nu-ti plange de mila si nu te lua prea in serios, vezi si partea plina a paharului, partea insorita a peisajului… Esti la un pas sa realizezi ca viata…e minunata!

Reclame