E intuneric. Poate doar la fel de intuneric ca si in celelalte zile ale anului, dar…la fereastra ta pare mai intuneric. Pe strada trec oameni imbracati frumos, par sa mearga undeva anume, sarbatoarea pluteste in aer. La vecinii tai a inceput deja petrecerea, se aud rasete si voie buna.

E noaptea urarilor. Una dintre ele, cel putin. E noaptea cand oamenii se aduna sa sarbatoreasca ceva…despre care au uitat detaliile. Important e paharul de vin si mesele copioase, ce mai conteaza-acum motivul ala de mii de ani?

Era poate tot atat de intuneric si acum 2000 de ani cand oamenii stiau tot atat de mult despre sensul vietii lor, cat stiu azi. Voi stiti povestea. E mereu mai usor, atunci cand ne amintim, sa cugetam la intelegerea deficitara a celor care n-au primit in casele lor, o femeie care avea disperata nevoie de ajutor…

Ai deschide usa daca ti s-ar intampla tie? Probabil ca nu… Traim intr-o lume nebuna, plina de frici, de temeri, de pericol iminent. N-ai deschide usa intr-un intuneric atat de dens.

E intuneric. Cu ceva ani in urma…sunetul urarilor de Craciun trezea o emotie aparte si invesmanta totul intr-un mister frumos. Acum insa…e doar intuneric.

Craciun Fericit.

Reclame