Acasa, pe drum, la lucru, pe drum la intoarcere, acasa, somn. Esti singur. Te nasti singur, traiesti singur si mori singur. Incerci sa te integrezi intr-o societate nu intotdeauna primitoare, sa iti faci prieteni, sa mituiesti oamenii cu bunatate si atentie, sa obtii o farama de interes, un zambet, o imbratisare, un cuvant frumos, ceva, orice ti-ar alina simtamantul ala surd, chinuitor, umbra aia care te apasa, te urmareste, te inspaimanta, te face sa fugi, dar de care nu scapi niciodata cu adevarat.

Deseori te gandesti ca altii sunt mai fericiti. Ca ei nu sunt singuri, ca au familie, ca au prieteni sau influenta. Daca te apropii si observ, in fiecare inima e acelasi gol. Fiecare om e SINGUR. Am creat grupuri, organizatii, site-uri, locuri de intalnire, toate ca sa scapam de nelinistea bantuita a singuratatii. Dar intr-un final, nu doar la capat de drum ci si pe tot parcursul, esti singur.

Poti incerca sa ignori, dar solitudinea asta nu e ceva ce poti uita cu adevarat. Suntem insule isolate de suferinta. Planete aruncate intr-un spatiu imens, printre multe altele, dar mult prea singure in ele insele.
Nu ai cum sa scapi de asta. Oriunde-ai fi si orice-ai face, e tot ce esti si cam tot ce ai.

Anunțuri