Existenţa lui Dumnezeu, subiect controversat al zilelor noastre, constituie o „bătaie de cap” atât pentru creştini, adepţi ai creaţionismului cât şi pentru atei, adepţi ai evoluţionismului, big-bang-ului, etc. S-au scris sute de cărţi pro şi contra, se scriu mii de articole pe bloguri, site-uri, reviste şi totuşi mulţi oameni nu găsesc răspunsul.
***
Mă întreb dacă motivul polemicilor este de fapt dorinţa de a-L descoperi pe Dumnezeu sau doar nevoia aceea nerostită a omului de a i se da dreptate, de a demonstra că ideile lui sunt cele reale. Uneori e greu să admiţi că nu ai dreptate, mai ales în chestiuni de viaţă şi de moarte, ca aceasta. Dar tocmai aici sinceritatea şi deschiderea noastră ar trebui să fie active pentru a descoperi adevărul şi atunci când vine vorba de El, adevărul nu poate fi relativ.
***
Printre multe cărţi care tratează subiectul, „Dumnezeu nu crede în atei” a lui Ray Comfort este o scriere clară care aduce argumente ştiinţifice ale existenţei lui Dumnezeu şi mai mult, a imposibilităţii existenţei ateilor. Multor oameni le este greu să accepte argumente Biblice, dar contrar opiniei populare, chiar ştiinţa este cea care poate demonstra că Dumnezeu există (adevărata ştiinţă nu a contrazis niciodată Biblia).
***
Complexitatea corpului uman – construit într-un mod incredibil, imensitatea universului şi ordinea care domină în el, succesiunea anotimpurilor sau distanţa precisă a pământului faţă de soare sunt câteva elemente care uimesc în aşa măsură când sunt privite îndeaproape, încât niciun om care stă puţin să mediteze sincer, n-ar putea concluziona că totul e întâmplare.
***
Existenţa Lui nu e doar o chestiune de credinţă ci şi una de logică. Probabilitatea ca El să existe este mult mai mare decât posibilitatea apariţiei unor lucruri atât de precis aşezate, fiecare la locul lor, dintr-un big-bang întâmplător.
***
Revin la cartea lui Ray Comfort şi închei cu o ilustraţie imaginară redată aici, poate cea mai simplă dintre toate, dar care arată încă o dată cât de ilogică este credinţa în lipsa lui Dumnezeu:
„Imaginează-ţi că mă vezi ducând o geantă mare de portocale spre maşina mea. Mergi mai departe pentru câteva minute, apoi mă auzi spunând: „Hei, uită-te în jos. Geanta s-a rupt şi portocalele au căzut jos.” Priveşti în jos şi vezi 45 portocale în nouă rânduri perfecte de câte 5 portocale fiecare. Care ar fi şansa ca acele portocale (45 la număr) să „cadă” în nouă rânduri perfecte a câte cinci pe fiecare rând? Ar fi uimitor ca cinci portocale să cadă din geantă şi să se alinieze într-un rând, dar pentru 45 ar fi mult prea mult pentru ca o minte inteligentă să creadă acest lucru. Cineva cu o minte inteligentă le-a aşezat acolo şi acea ordine îţi spune acest lucru.”

Reclame