Tag Archive: credinta


Era o dimineaţă senină şi soarele explodase în culori uimitoare trezind din somn plantele, animalele şi pe cei doi locuitori speciali ai Edenului. Trecuse ceva timp de când Dumnezeu crease pământul şi îi pusese în mijlocul frumuseţilor uluitoare ale grădinii, dar nu îşi pierduseră obiceiul de-a se aduna în fiecare dimineaţă la întâlnirea cu El.

După momentul acela, fiecare îşi ţesea treburile sau bucuriile de-a lungul zilei, cum ştia mai bine. În dimineaţa aceea, însă, în timp ce se plimbau printre copaci şi plante sau pe marginea liniştită şi luminoasă a râului, Adam şi Eva se distanţară considerabil. Înainte să realizeze ce se petrecea, ajunse în apropierea unui pom despre care primise instrucţiuni clare. Până la urmă, totuşi, nu i se părea că încalcă vreunul dintre Cuvintele Sfinte dacă se apropie să-l privească. Făcu câţiva paşi înspre el…era frumos, viu colorat şi împrăştia un miros îmbietor…

Ca o trezire din visare auzi un glas şoptit printre foşnetul frunzelor şi părea continuarea gândurilor ei. Tresări! Un şarpe vorbea??? Nu mai văzuse aşa ceva, dar se acomodă repede cu ideea şi dădu curs conversaţiei…

„Dumnezeul acesta al tău iubeşte să vă ţină captivi. De ce crezi că nu-ţi dă voie să mănânci?…uite…eu mănânc…” spuse străinul glas şoptit.

„Dar ne vrea binele. Doar ne-a lăsat toţi pomii din grădină. Mi se pare suficient!” replică Eva cu convingere.

„O fi aşa, dar pomul acesta e special, ştii asta! Şi Dumnezeu ştie, tocmai aici e secretul…” se auzi din nou murmurul fin al şarpelui.

„Păi…da! Depinde cum defineşti noţiunea! E special pentru că aduce moartea!” răspunse femeia, aproape revoltată.

„Hm…ce nedreptate! mârâi şarpele. Ţine pentru El ce v-ar putea da şi vouă. Uite, îţi spun un secret, dar rămâne între noi, bine? I-l poţi spune doar soţului tău, dar nu lui Dumnezeu, accepţi?”

Ochii îi sclipiră maliţios în timp ce aştepta răspunsul Evei…

„Bine. Spune repede. Nu vreau să mai cochetez cu ideea de-a călca porunca lui Dumnezeu, dată din DRAGOSTE!”

„Uite…Dumnezeu v-a oprit fructele pomului pentru că dacă veţi mânca veţi deveni ca EL, veţi şti ce este bine şi ce este rău…”

„Stai, stai! Binele şi…ce?”

„Binele şi răul. Adică veţi avea o viziune mai vastă, veţi cunoaşte valenţe neştiute până atunci, în fine, veţi fi ca El.”

Făcu o pauză lungă. Cuvintele lui otrăvite îşi făceau efectul asupra minţii femeii, cu un succes devastator. Dacă era adevărat?…dacă Dumnezeu nu dorea ca ei să aibă o percepţie asupra lucrurilor tocmai ca să nu-L egaleze? Ce-ar fi dacă ar afla ea însăşi ce se afla în spatele fructelor acelui pom?…

Minciuna incipientă folosită de diavol pentru a o amăgi pe Eva, are aceeaşi componenţă şi-acum. Are mereu jumătate de adevăr, care o face credibilă. În definitiv BINELE era peste tot în jurul lor, doar RĂUL le rămăsese ascuns.

Şi-acum, după atâtea chinuite mii de ani, îmbină cu măiestrie bucăţele de adevăr plăcut nouă cu o minciună îmbrăcată în miere, care promite mult. După ce şi-a atins scopul râde de nenorocirea celui prins în capcană, celui care n-a pus îndeajuns de mult preţ pe ADEVĂR.

Reclame

Existenţa lui Dumnezeu, subiect controversat al zilelor noastre, constituie o „bătaie de cap” atât pentru creştini, adepţi ai creaţionismului cât şi pentru atei, adepţi ai evoluţionismului, big-bang-ului, etc. S-au scris sute de cărţi pro şi contra, se scriu mii de articole pe bloguri, site-uri, reviste şi totuşi mulţi oameni nu găsesc răspunsul.
***
Mă întreb dacă motivul polemicilor este de fapt dorinţa de a-L descoperi pe Dumnezeu sau doar nevoia aceea nerostită a omului de a i se da dreptate, de a demonstra că ideile lui sunt cele reale. Uneori e greu să admiţi că nu ai dreptate, mai ales în chestiuni de viaţă şi de moarte, ca aceasta. Dar tocmai aici sinceritatea şi deschiderea noastră ar trebui să fie active pentru a descoperi adevărul şi atunci când vine vorba de El, adevărul nu poate fi relativ.
***
Printre multe cărţi care tratează subiectul, „Dumnezeu nu crede în atei” a lui Ray Comfort este o scriere clară care aduce argumente ştiinţifice ale existenţei lui Dumnezeu şi mai mult, a imposibilităţii existenţei ateilor. Multor oameni le este greu să accepte argumente Biblice, dar contrar opiniei populare, chiar ştiinţa este cea care poate demonstra că Dumnezeu există (adevărata ştiinţă nu a contrazis niciodată Biblia).
***
Complexitatea corpului uman – construit într-un mod incredibil, imensitatea universului şi ordinea care domină în el, succesiunea anotimpurilor sau distanţa precisă a pământului faţă de soare sunt câteva elemente care uimesc în aşa măsură când sunt privite îndeaproape, încât niciun om care stă puţin să mediteze sincer, n-ar putea concluziona că totul e întâmplare.
***
Existenţa Lui nu e doar o chestiune de credinţă ci şi una de logică. Probabilitatea ca El să existe este mult mai mare decât posibilitatea apariţiei unor lucruri atât de precis aşezate, fiecare la locul lor, dintr-un big-bang întâmplător.
***
Revin la cartea lui Ray Comfort şi închei cu o ilustraţie imaginară redată aici, poate cea mai simplă dintre toate, dar care arată încă o dată cât de ilogică este credinţa în lipsa lui Dumnezeu:
„Imaginează-ţi că mă vezi ducând o geantă mare de portocale spre maşina mea. Mergi mai departe pentru câteva minute, apoi mă auzi spunând: „Hei, uită-te în jos. Geanta s-a rupt şi portocalele au căzut jos.” Priveşti în jos şi vezi 45 portocale în nouă rânduri perfecte de câte 5 portocale fiecare. Care ar fi şansa ca acele portocale (45 la număr) să „cadă” în nouă rânduri perfecte a câte cinci pe fiecare rând? Ar fi uimitor ca cinci portocale să cadă din geantă şi să se alinieze într-un rând, dar pentru 45 ar fi mult prea mult pentru ca o minte inteligentă să creadă acest lucru. Cineva cu o minte inteligentă le-a aşezat acolo şi acea ordine îţi spune acest lucru.”

Este laitmotivul nerostit al vieţii tale încă de când te-ai săturat de chinul pe care îl duci pe-un pământ umplut până la refuz de multitudinea de păcate ale muritorilor şi ale înaintaşilor lor. Îţi doreşti cu ardoare un trai fericit şi ştii, undeva în adâncul inimii tale slabe, că aici nu e de trăit. Şi cum fiecare lucru dezirabil are un preţ anume, neînţelegând că acum nu negociezi cu nici un dintre comercianţii din piaţă, ai început să practici de un timp considerabil încoace… mântuirea prin forţe proprii. 
***

Tacticile tale variază de la posturi lungi la feţe şi mai lungi, poziţia uşor înclinată de adâncă umilinţă şi profundă căinţă, priviri biciuitoare pentru cei ce nu reuşesc să fie asemenea ţie şi multe alte atitudini fariseice, de făptură pe al cărei chip se poate citi uşor un înrădăcinat simţământ al autosuficienţei. Nimic, dar nimic nu te-ar putea convinge că aşa nu se ajunge în cer, pentru simplul motiv că Dumnezeul cerului (Acela căruia crezi tu că i te supui) este un Dumnezeu al iubirii.
***
Poate că momentan ţi se pare absurd sau incomod să aplici metodele celor ce se vor a fi martiri, într-un timp în care nu s-a cerut nici pe departe asta de la ei, şi îşi mutilează trupurile dând ocoale prin noroi „locurilor sfinte”. Nu vrei sa fii subiect de batjocură sau să ieşi negativ în evidenţă printr-o purtare nefirească, totuşi plăteşti birul tău… mântuirii.
***
Nu permiţi nimănui îndrăzneala de a-şi pune întrebări despre Dumnezeu sau de a căuta alte răspunsuri înafara şabloanelor tale rigide. Poate pentru că te roade frica aceea „de a nu strica corola de minuni lumii” şi a nu găsi cumva contraargumente la ideile minţii tale îngrădite. Nu de alta, dar s-ar putea să descoperi că metodele tale masochiste de căutare a vieţii veşnice nu sunt necesare, sau mai rău, să vezi că Dumnezeu oferă şanse egale şi nu e defel limitat de lipsa ta de imaginaţie si de dragoste.
Viaţa îţi este formată din puţine idei despre libertate, dar impregnată serios de „e păcat să”!!! Prea puţine lucruri colorate pentru că pentru tine tot ce nu este alb are tentă de negru!!! N-ai învăţat nici până azi că Dumnezeu îi vorbeşte fiecăruia pe limba lui şi că firul tău logic de gândire nu este universal valabil şi cu atât mai puţin etalon. De aici veridicitatea ideii că nu ai nici un drept să emiţi judecăţi de valoare cu privire la cum ar trebui să facă sau să nu facă alţii. Acum nu numai că încerci să îţi făureşti singur o mântuire meritată, dar ai „bunăvoinţa” să îi ciopleşti şi pe ceilalţi după dreptul tău tipar. Până la urmă, eşti totuşi salvatorul nerăsplătit şi neapreciat al vecinilor tăi care sunt parcă, deja copţi pentru iad!!
***
Spunea Isus odată…să scoţi întâi bârna din ochiul tău şi vei vedea desluşit apoi să scoţi paiul din ochiul celui pe care îl vezi strâmb. Cu cât există mai multe lucruri pe care deşi le priveşti cu jind, dar de la care te abţii cu succes, repetându-ţi obsedant că înfrânarea tuturor bucuriilor îţi va da şansa mult dorită, cu atât ţi se pare că utopia unei vieţi perfecte devine realitatea ta.
Mă întreb nedumerit, când îţi vei aminti că Dumnezeul Bibliei pe care o citeşti şi în care crezi, a fost, este şi va fi pentru totdeauna un Dumnezeu caracterizat de bucurie, dragoste necondiţionată şi bunăvoinţă? Pentru câtă vreme de acum, în loc să fii o pildă pentru credincioşi şi o reflectare clară a Cerului pentru cei ce nu-L cunosc, continui să te adânceşti în fariseismul tău rigid, în dogmele tale care acuză şi în tiparele înguste ce fac parte din tine de-acum?
***
Astăzi am o veste nefericită pentru tine! Dumnezeul mântuirii este Unul şi Acelaşi cu Cel care a murit pentru cei strâmbi care te înconjoară. Mai mult, metodele Sale de mântuire au la bază bucuria ascultării care izvorăşte din dragostea de BINE şi FRUMOS! TU, creştinule care te crezi mântuit numai atunci când eşti năpădit de frustrări, întoarce-te de grabă la Dumnezeul libertăţii, la Cel în inima căruia încăpem toţi pentru că ne-a purtat povara pe dealul Golgotei, tocmai pentru ca acum să putem cânta de fericire că SUNTEM MÂNTUIŢI!!!!!