Tag Archive: vis


„Ţinteşte soarele şi…s-ar putea să nu-l ajungi, dar săgeata ta va zbura, cu siguranţă, mai sus decât dacă ai fi ţintit un obiect la nivelul tău!”… îmi plăcea demult gândul acesta…de fapt, mă uneori mă consola pentru vise neîmplinite, alteori îmi dădea imboldul de a visa şi a lupta pentru visele mele, chiar si atunci când nu sunt prea multe şanse la orizont.
Copiii sunt fericiţi…nu au probleme existenţiale…şi asta nu pentru ca la vârsta copilăriei nu sunt probleme, pentru că fiecare vârstă are problemele ei, bine definite, menite să îţi facă viaţa amară, ci pentru că ei ştiu să viseze.
Hölderlin, un talentat poet german…spunea că atunci: “Când visează omul e un zeu, când gândeşte, un cerşetor.”
Cei care visează ajung în locuri imposibil de pătruns pentru ceilalţi, trăiesc stări de bine pe care oamenii normali pot chiar să le condamne, pentru că nu le cunosc şi cel mai important şi mai frumos, cei care visează găsesc putere să lupte mai multă decât cei care nu îşi închipuie niciodată…trăindu-şi viata monoton, lăsând-o să fie compusă strict din ceea ce îi inconjoară.
Când îţi permiţi momente de detaşare de realitate, viaţa capătă culori mai pastelate, încântătoare…
Ştiu…! În ochii realistului convins, a omului obiectiv şi a maturului năpăstuit de greutatea vieţii, visarea e pentru naivi! Atunci poate ar fi bine să îi înţelegem o altă nuanţă, gândirea liberă, neîngrădită de stavilele posibilelor obstacole, libertatea aspiraţiilor înalte. Pare-mi-se că atunci când nu visezi, limitele îţi sunt atât de bine definite încât nici nu mai ai voinţă şi putere să lupţi, chiar de iubeşti, chiar de vrei, chiar de ţi-ar fi bine, nu mai faci nimic altceva decât o ecuaţie cu doua cunoscute! Plictiseală şi plafonare…
De fapt, in viaţa asta nu sunt doar câteva cunoscute, sunt miliarde de necunoscute, sau tot atâtea care par cunoscute fiind de fapt necunoscute! De ce să pretinzi că le ştii pe toate şi in felul asta să uiţi că mai sunt atâtea lucruri pe care le-ai de aflat, lucruri surprinzătoare, lucruri care te pot face fericit, care te pot uimi, care te iau pe sus şi te conduc unde n-ai fi visat!…sau…unde ai visat !

„Înfrânt nu eşti când sângerezi
Şi nici când ochii-n lacrimi ţi-s
Adevăratele înfrângeri…
Sunt renunţările la vis…”

Reclame

Există lucruri despre care nu te învaţă nimeni, niciodată! Lecţiile despre care viaţa povesteşte muritorilor sunt cel mai adesea nebăgate în seamă şi oamenii supravieţuiesc fără a avea cea mai vagă idee despre ce semnificaţiile ei.
Am primit totul de la Dumnezeu când ne-am născut…şi dacă de dimineaţă ai putut deschide ochii pentru a te bucura de lumină, meritul nu ţi se cuvine!!
Cât de mult preţuieşte viaţa un om care se zbate pe patul morţii, rugând-o să nu plece de la el! Cât de mult ar preţui o clipă de lumină orbul care nu a văzut niciodată culorile curcubeului, răsăritului sau apusului! Cât de mult ar preţui foşnetul frunzelor, clipocitul apei, ciripitul păsărilor sau glasul mamei, un om care nu a auzit niciodată….


***
Şi totuşi…de cele mai multe ori învăţăm ce înseamnă viaţă de la cei care suferă. Când nu ştii cum e să îţi lipsească ceva, ai simţământul că tot ce ai ţi se cuvinte prin simpla existenţă.
***
Ne-am început vieţile cu egoism. La fiecare scâncet, trebuia să apară ce vroiam, chiar dacă nici măcar nu ştiam să numim!
Ne-am continuat vieţile cu egoism! Nu ne plăcea să împărţim jucăria preferată…
Deşi anii au trecut, egoismul a rămas acolo, dominant al fiecărei acţiuni, dar numele lui era de acum…”diplomaţie în apărarea propriei pieli”.
Vom muri in egoism…
***
Să fie cenuşa cea mai tristă parte din jurnalul unei vieţi? Sau…e mai trist să nu trăieşti niciodată şi să nu ai cum să mori?
***
Nu-mi place scenariul asta…voi încerca eu altul…
Ne-am început vieţile cu egoism. La fiecare scâncet, trebuia să apară ce vroiam, deşi culmea, nici măcar nu ştiam să numim!
Ne-am continuat vieţile cu egoism pentru ca nu prea ştiam rolul nostru în lume.
La un moment dat…am privit în jur şi am început să ascultăm povestea pe care viaţa ne-o şoptea…şi ne-a învăţat că egoismul e ceva ce ne aduce nefericire! O lume în care fericirea înseamnă să ne călcăm în picioare pentru a supravieţui undeva deasupra celorlalţi e detestabilă pentru că există deja destulă suferinţă ca să-i mai accentuăm gustul amar.
Ne-a mai şoptit că sufletele celor din jur sunt fragile şi cuvintele contează. Am primit bucuria multor minuni din care primim putere pentru a le fi minune celor din jur.
***
Şi mai ales…am învăţat că dacă visele tale nu se potrivesc tiparului lumii în care trăieşti nu înseamnă că nu ar trebui să lupţi pentru ele, chiar dacă de partea ta nu e nimeni…
***
Fii liber sa fii bun! liber să cânţi, liber să iubeşti, liber să dăruieşti, liber să spui tuturor…că viaţa e mai mult decât existenţă şi respiraţie! E aspiraţie! E bucurie, e miracol…